Oradea – Turul standard

Dacă ar fi să descriu orașul Oradea în cateva cuvinte, primele lucruri care îmi vine in cap sunt: cetate, art nouveau, multi-confesionalism, evrei, invațămant, toleranță.

Orașul Oradea are peste 900 de ani de atestare documentară din care peste 800 de ani a fost sub administrare: maghiară, transilvăneană, otomană si hasburgică. Doar 100 de ani sub administrare romanească si aceasta cu o mică intrerupere.

Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit nucleul polarizant al aşezărilor din spaţiul orădean, prin concentrarea între zidurile sale a funcţiilor politică, militară, administrativă, juridică şi religioasă ale zonei Oradei. A constituit un important centru religios în urma sanctificării, în 1192, a fondatorului episcopiei orădene ca Sf. Ladislau Taumaturgul, fiind la vremea respectivă, în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, un loc de pelerinaj de talie europeană.

Cetatea Oradea a fost locul de veci al multor capete încoronate: Ladislau I (adus la Oradea între anii 1130 şi 1134), Andrei al II-lea (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al II-leaLadislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437, singurul împărat romano-german înmormântat în afara Germaniei).

Orașul Oradea fiind așezat la granița dintre Transilvania si Regatul Maghiar a avut un rol strategic ceea ce l-a făcut o țintă pentru marile puteri zonale care au incercat sa-l atragă in sfera lor de influență. Cum se realiza aceasta? Prin intermediul bisericilor. Astfel dea lungul timpului în anumite conjucturi și condiții diferite în Oradea am ajuns să avem comunități  ale confesiunilor romano-catolice, greco-catolice, reformat-calvinist, greco-ortodoxe ca să nu mai vorbim de cele iudaice neolog si ortodox. Iar în timpurile moderne nenumărate culte creștine evanghelice. Oradea fiind unul din puținele orase dacă nu chiar singurul în care avem patru episcopii ale cultelor romano-catolice, greco-catolice, reformat-calvinist, greco-ortodoxe.

Activa implicare a episcopilor în dezvoltarea sa, efervescenta viaţă culturală etc. au transformat Cetatea Oradea în secolul al XV-lea în unul dintre cele mai însemnate centre ale Umanismului şi Renaşterii din Europa central-estică. Aici au funcţionat o mare bibliotecă, cu cărţi aduse din întreaga Italie, un Literarum asylum, loc de întâlnire a marilor cărturari umanişti ai timpului, o şcoală a Capitlului catolic, unde a învăţat şi marele cărturar umanist Nicolae Olahus precum şi un observator astronomic care fixează meridianul zero al hărţilor la Oradea pentru mai multe secole).

In perioada anilor 1780-1790, Împarat al imperiului Hasburgic a fost Iosif al II-lea, au fost date numeroase legi ale “toleranței” care au dus la recunoașterea drepturilor  evreilor. Aceste comunitați au început să creasca și să se dezvolte. Este cunoscut ca aceste comunități erau închise dar cu oameni de calitate școliți în arta comerțului a medicinei și a avocaturii iară în mai puțin de 150 de ani au ajuns să reprezinte 30% din populția orașului Oradea. Devenind o comunitate mare și bogată  ne-au lăsat moștenire un oraș modern contemporan cu toate marile orașe ale Europei și un curent artistic Art Nouveau care se găsește în toate clădirile ridicate în jurul anului 1900. Sfărșitul acestei comunitați a fost dramtic la sfărșitul celui de-al Doile Razboi mondial din cei aproxigmativ 25000 de evrei au mai rămas 2500.